Un pahar cu apă rece, de pe care se scurg picături de condens pe lemnul uscat al mesei stă privit.
Este plină vară și târcoale dă un băiat. Plin de praf și cu gâtul uscat, Salvador Dali dă târcoale paharului cu apă pe care l-a pus pe mijlocul mesei din bucătărie. Poate să îl bea oricând, dar acum a avut un gând. Să își tachineze setea până când devine nesuportabilă. Presupune că paharul cu apă va fi cu atât mai bun dacă face asta. Ceva vreme mai târziu și-l permite. Își dă seama că a avut dreptate. Exercițiul lui de răbdare, de joacă cu timpul în folosul propriu, îl va ajuta mai târziu inclusiv să se dedice tehnicii din spatele unora din cele mai cunoscute opere vizuale ale secolului 20. Dar până la tehnică și excelență stă răbdarea.
Poate nu e cum am scris mai sus. Până la urmă, am citit “Jurnalul unui Geniu” acum vreo 20 de ani. Dar cred că ideea e pe acolo.
Cert este că, de-a lungul timpului, am încercat sa practic și eu jocul acesta de răbdare. Spre exemplu când aleg să scriu la mașina de scris. Sunt foarte neîndemânatic și durează mult mai mult decât pe laptop sau în carnet. Ceea ce îmi dă răgazul să gândesc altfel cuvintele. Să fiu mai atent. Lucrul este mai meticulos și bucuria este mai mare la fiecare pagină terminată.
Sunt ani de zile deja de când aștept momentul acesta. Să mai dau o pagină. Ani alături de oamenii minunați și fantastic de răbdători de la Jidvei, într-un joc cu timpul care acum dă roade.
Și, la fel ca paharul de apă rece din arșița catalană de acum 100 de ani, spumantul Mysterium aduce un sentiment de eliberare cu fiecare perlă care se ridică la suprafață. Căutați-l în Shop-ul online Jidvei aici.
