Despre schimbare

M: Am citit câteva interviuri și am văzut un răspuns pe care l-ai dat despre importanța nehotărârii pentru un designer. Cum vezi tu acum acest subiect legat de situația actuală? Ne putem raporta chiar și la Romanian Design Week – nu știam în ce condiții se va desfășura, dacă se va amâna. Ce importanță crezi că are ideea aceasta de nehotărâre și de incertitudine în viața unui artist?

I: Hm, unde am zis asta? (râde) Fac o comparație cu generația de dinainte și cred că având atât de multe lucruri la dispoziție e normal să nu știi ce să alegi. Personal, la unele lucruri mă hotărăsc foarte greu, iar pentru alte răspunsul vine instantaneu. Cred că în interviul respectiv vorbeam de faptul că îmi place să explorez, să las porți deschise. Apropo de schimbare și nesiguranță, probabil că o parte din creativitate vine și din lipsa de siguranță. Nehotărârea te poate ajuta în descoperirea de sine, chiar dacă sunt lucruri pe care nu le poți atinge, dar așa afli ce îți place, cu ce rezonezi etc.

M: Mulți oameni vor să găsească o rețetă, un stil pentru a se poziționa într-o zonă de confort, poate. Atunci când faci un lucru care merge, orice ar fi, lucrurile pentru tine se simplifică.

I: Nu sunt de acord cu o astfel de viziune. E adevărat că la un moment dat ajungem la niște concluzii și pare că funcționăm pe rețete, dar nu poți folosi aceeași rețetă indiferent de context, de timp, de situație pentru că își pierde relevanța. Creativitatea trebuie să fie chin și explorare. Exact ca în această expoziție „Change”, trebuie să lași lucrurile deschise, să fii adaptabil. Un futurolog spunea că e esențial să rămânem deschiși. De exemplu, atunci când înaintezi în vârstă începi să ai tabieturi, să faci lucrurile după o rutină și asta poate aduce multă tristețe. Conceptul de inovație pare că are o mai mare adresabilitate în zona tinerilor pentru că este legat de creativitate. Trebuie să fii deschis pentru că oricum lucrurile se schimbă. Cu cât ești mai flexibil, cu atât poți să rămâi mai relevant și mai ancorat în timpurile pe care le trăiești.

M: Povestește-mi despre experimentul pe care l-ai făcut pentru expoziția „Change”.

I: La nivel de formă nu este neapărat ceea ce fac eu. Am pornit de la ideea că vreau să integrez partea de sustenabilitate și am ieșit din zona de confort. Totul este făcut manual, a durat șase luni, cu tehnici haute couture și o siluetă care amintește de clasic, de covorul roșu. Am dorit să realizez, cu aceleași tehnici cu care se realizează obiecte vestimentare de lux, un produs sustenabil. Rochia este făcută din resturi de materiale din colecțiile mele mai vechi, tăiate manual și prinse într-un sistem de noduri. Cumva se creează iluzia de pene, ceva flamboaiant. Am încercat să pun resturile, pentru unii gunoi, peste o siluetă clasică. Mi se pare că cele două idei funcționează bine împreună și cred că ar putea fi extrapolată în întreaga industrie care produce haine.

M: Ai avut în minte o siluetă anume când ai creat această rochie? Katharine Hepburn sau Audrey Hepburn, să zicem.

I: Nu m-am gândit la cineva anume. Este o rochie de Oscar pentru că respectă toate standardele pentru covorul roșu. Am pus multe noduri și am creat volume, iar apoi, le-am tăiat cât să ajustez forma. A fost un proces foarte liber pentru că la finalul zilei poți să dai nodurile jos și să arate altfel.

M: Te-ai gândit ce muzică ar asculta sau ce fel de cărți ar citi persoana care poartă rochia aceasta?

I: Când am îmbrăcat rochia, deși nu e stilul meu, m-am simțit ca Charlize Theron la Oscaruri. Nu m-am gândit la muzică sau cărți, dar să zicem swing… (râde)

M: Apropo de discuția noastră, ce părere ai despre tema Romanian Design Week de anul acesta?

I: Change. E o temă foarte relevantă pentru anul acesta și nu numai, cumva o așteptam.

M: A fost fatidic pentru că au propus-o înainte de pandemie.

I: Change pentru mine înseamnă exact ideea de prezent, de a rămâne ancorat în realitate.

M: Termenul de game changer ce semnificație are pentru tine?

I: Este un termen atât de folosit, așa cum este și sustenabilitatea, și parcă nu le face cinste pentru că le asociezi imediat cu niște stereotipuri.

M: Pe mulți nu îi interesează atunci când vorbesc despre sustenabilitate care este impactul pentru țările de producție, care sunt repercusiunile ecologice și economice, ei vor doar să atragă atenția asupra propriilor persoane aducând în discuție acest subiect complex. E ca un simbol de statut.

Se vorbește foarte mult despre noua normalitate. Cum crezi că o să fie noua normalitate în viitorul apropiat, social și în domeniul tău?

I: Sunt o persoană optimistă de felul meu, dar dacă ne uităm la celelalte evenimente asemănătoare prin care a trecut umanitatea e posibil ca noua normalitate să fie un început pentru multe lucruri care se vor schimba.

M: Crezi că am învățat ceva din asta?

I: Sincer, nu cred.

M: De ce spui asta? Acum suntem mult mai conștienți de prezent și de eventuale pericole.

I: Nu știu ce au învățat oamenii după Spanish flu, nu știu ce vom învăța noi acum. Evident ca societate suntem mult mai pregătiți pentru a ne confrunta cu o provocare medicală. E posibil ca după ce va fi găsit un vaccin și nu va mai trebui să respectăm atâtea norme să uităm de acest virus. Și cred că toată lumea își dorește să uite. A fost dificil cât am stat în casă, iar apoi mi-am luat cumva un avânt pentru viața de dinainte. Am învățat multe și am înțeles că suntem foarte adaptabili, trebuie doar să vrem. Asta o să ne ajute să creăm pe vechile obiceiuri o nouă realitate.

M: Când ai știut că vrei să faci fashion design? Tu ai terminat facultatea de arhitectură, nu?

I: Da.

M: Cum a fost tranziția de la arhitectură la fashion?

I: Mi-am dorit foarte mult să fiu arhitect pentru că și părinții mei sunt arhitecți și întotdeauna i-am privit cu admirație. Nu mi-a plăcut faptul că ceea ce se întâmplă în practică îți lasă foarte puțin loc pentru creativitate. Cred că e și o chestiune de respect pentru că nu mulți apreciază adevărata valoare a muncii și a cunoștințelor unui arhitect. Nu mi-a plăcut ce se construiește, cum se contruiește, lucrurile de birou, șantierul.

M: Ai practicat?

I: Am lucrat în timpul facultății și încă de atunci mi-am dat seama că asta nu-i de mine și am căutat ceva adiacent în care să mă regăsesc. Fashion-ul mi se părea o lume complet nouă, iar scenografia îmi permitea să creez mici lumi pe scenă. Mi se părea totul mai liber, simplu, firesc și mai distractiv.

M: Există o legătură între modă și mediul social, cultural. Cum vezi lucrurile acum?

I: În martie a fost cam complicat. Îmi făceam planuri: primul lucru care e showroom-ul, apoi mai am și un sample room și biroul, trebuie să renunț la toate, producția va fi externalizată, mă întrebam dacă vor mai fi comenzi. Și am avut surpriza să crească foarte mult vânzările fără să cer ajutorul nimănui. Majoritatea comenzilor au fost internaționale. Mai ales vara, când lumea pleacă în concedii, este o scădere în industria fashion. Dar chiar și pe timpul verii au mers bine comenzile din afara țării. Cred că business-urile asemenea mie au câștigat în perioada asta pentru că oamenii nu au mai cumpărat lux pentru că nu mai au unde să îl arate. La nivel internațional noi suntem no name, dar oamenilor le plac hainele noastre pentru că sunt smart și cu prețuri accesibile cu toate măsurile sustenabile pe care le luăm. De aici și încrederea mea, poate oamenii nu vor mai dori să consume de nevoie și vor îndrăzni să aleagă.

M: Care este profilul clientului tău?

I: Clientul ideal este deja clientul meu. Sunt oameni foarte faini la care țin și pe care îi doresc aproape. Îi iubesc pe toți cei care vor și poartă ceea ce creez eu.

M: Sunt sigur că și ei pe tine.