Ioana Ciocan

Arta de a arăta arta

Art Safari este cel mai mare eveniment de artă din România. Un proiect de o amploare rară care a crescut de la un an la altul, ridicând visul de a schimba relația oamenilor cu arta de la nivel de dorință la o realitate bine conturată. În spatele acestui demers titanic am descoperit un driving force pe care rar îl întâlnești în viața de zi cu zi: Ioana Ciocan.

Într-o zi însorită de septembrie, în jurul prânzului, am vizitat Palatul Dacia pentru  a o cunoaște pe Ioana și ca să o întreb ce se află în spatele unui proiect atât de mare. În programul ei foarte plin am reușit să ne găsim pentru ceea ce este, probabil, cea mai rapidă cronică pe care am scris-o între aceste povești. 

M: Ce mentalități ți-ai propus să schimbi când ai pornit Art Safari?

Ioana: În primul rând, mi-am propus să schimb relația oamenilor cu arta. Să nu le mai fie teamă să ajungă la muzeu. Să realizăm că muzeul nu este un loc plicticos în care cineva îți propune o înșiruire de ani, ci îți arată fel de fel de istorii din trecut, de costume din trecut, de întâmplări din trecut și, dacă vorbim de artă contemporană, de întâmplări din viitor. Așa că, programele educaționale Art Safari și programele de noapte și programele pentru adolescenți și pentru seniori, toate au aceeași însemnătate pentru noi, aici la Art Safari.

M: Din 2014 până în prezent, cum simți că a influențat Art Safari această nouă abordare a publicului față de artă și față de muzeografie?

Ioana: Publicul devine din ce în ce mai pretențios, vrea de la noi lucruri din ce în ce mai bine realizate. Presiunea publicului este cea care ne face ca de la o ediție la alta să fim din ce în ce mai buni. Fiecare expoziție Art Safari a fost concentrată și construită  în jurul publicului pentru că el este cel mai important pentru noi.  Publicul ne cere să facem recuperări de artă pentru marii maeștri. Anul acesta Samuel Mützner, ne-a cerut Marea Expoziție Luchian, ne-a cerut Tonița, iar noi respectăm de fiecare dată ce ne cere publicul. Să știi că e foarte dificil să faci muzeu în România, așa că mă bucură că noi împreună cu sutele de mii de vizitatori reușim să punem bazele unui viitor muzeu, muzeul Art Safari.

M: Unde o să fie acest muzeu?

Ioana: Temporar o să funcționeze chiar aici unde suntem noi acum, în clădirea Dacia România de pe Lipscani, până când o să putem să construim împreună cu partenerii noștri un muzeu contemporan demn de expoziții internaționale, dar și un muzeu care să găzduiască marii maeștri ai artei, unii dintre ei mai puțin cunoscuți.

M: Și viitorul muzeu? Aveți planuri legate de unde anume o să fie, aveți vreun proiect făcut deja?

Ioana: Avem proiectul făcut deja, ce pot să spun cu siguranță este că o să aibă patru părți. O parte dedicată unui maestru pe care, probabil, Partidul Comunist l-a ascuns din diverse motive – etnice, religioase, sexuale. O parte dedicată artei contemporane, o parte dedicată artei super-contemporane, deci arta vie, arta care se realizează în anul respectiv și, bineînțeles, o parte dedicată expozițiilor internaționale pe care sperăm că le vom aduce pentru publicul din România. Pentru că nu doar bucureștenii ne vizitează. Sunt vizitatori care vin de la Cluj, de la Iași. Am avut, de exemplu, un grup, din Arad care a pornit alaltăieri să viziteze Art Safari. Și străini sunt într-un număr din ce în ce mai mare. Bineînțeles, numărul de anul trecut fost mai mic pentru că restricțiile de călătorie au fost mai aspre, dar deja, anul acesta, vorbim de aproximativ 7% vizitatori din străinătate.

M: Apropos de restricțiile de călătorie, în 2021 față de 2020 care, oricum, a fost un an mai blocat, mai închis, simți o poftă mai mare, un apetit mai mare în rândurile oamenilor pentru evenimente cum este Art Safari?

Ioana: România a fost norocoasă pentru că, spre deosebire de celelalte țări europene, începând cu 15 mai 2020 toate muzeele au rămas deschise. Așadar, a rămas deschis și Art Safari, am putut să face ediția pandemică de anul trecut cu aproape 40.000 de oameni și uite că, acum, suntem în mijlocul evenimentului. Am descoperit că oamenii, în loc să stea acasă, își doresc și mai mult să iasă, să interacționeze și să viziteze expozițiile pe care noi le-am plănuit timp de aproape un an și jumătate. Până acum, sunt absolut surprinsă că cifrele de vizitare sunt duble față de anul trecut.

M: Spuneai că viitorul Muzeu Art Safari va avea patru părți. În partea super-contemporană ar intră si performace art-ul  sau, mai degrabă, aș vrea să te întreb cum crezi tu că este privit de către publicul din România performance art-ul față de artă, în general? Iar prin artă în general mă refer la pictură.

Ioana: Art Safari este atât de variat tocmai pentru că sunt atât de multe categorii de public, iar noi vrem să satisfacem toate gusturile iubitorilor de artă vizuală. De fiecare dată în Art Safari am avut un performance. Chiar și în seara aceasta vom avea unul semnat de Flavia Lupu, performace care face parte din expoziția Tendințe în arta contemporană românească, curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu. Flavia Lupu are un performance fenomenal, stă într-o cutie de Barbie supradimensionată, îmbrăcată și pictată, fardată precum o păpușă Barbie, propunându-și să vorbească despre relația pe care acest ideal feminin o are cu cumpărătorii de obiecte, în cazul acesta de jucării. Poate că ar trebui să ne gândim mai mult ce jucării cumpărăm copiilor noștri ca să nu contribuim la formarea de stereotipuri încă de timpuriu.

M: Mi-ar plăcea să văd acest performance.

Ioana: Este foarte fain. Cutia e jos, am trecut pe lână ea, avea o rochie înăuntru. Flavia vine, se îmbracă și stă așa îmbrăcată timp de o oră, iar în tot acest răstimp oamenii trec pe lângă cutie și se întreabă: “E vie?”, “E un om acolo, o păpușă?”, iar Flavia stă absolut nemișcată. A făcut deja două perfomance-uri deja în Art Safari, urmează și al treilea.

M: În ediția de anul acesta a Art Safari?

Ioana: Da. În fiecare an am avut și performance. Anul trecut Baraka a avut un performace în cadrul căruia a pictat live pe lucrarea lui Rondul de Noapte. A fost cea mai mare lucrare, din punctul de vedere al dimensiunii, expusă în Art Safari anul trecut. De fiecare dată integrăm performance-ul pentru că știm că sunt foarte mulți iubitori de artă care sunt foarte curioși. Noi postăm performace-urile pe Facebook și oamenii se înscriu și vin special să le vadă.

M: Ce planuri ai pentru anul viitor?

Ioana: Vom mări segmentul de vizitare până la trei luni. Va fi un experiment și pentru noi întrucât ne dorim, în primul rând, să aducem expoziții din străinătate și vom avea pentru prima dată curajul să ținem deschis Art Safari timp de 3 luni.  S-a întâmplat o singură dată, în 2017, când Art Safari a ținut o lună pentru că atunci am avut foarte multe cereri. Dar acum, mai ales că ne îndreptăm spre statutul de muzeu sută la sută, o să ținem Art Safari deschis trei luni. La anul vom face două expoziții de câte trei luni fiecare, deci vom ține porțile deschise timp de șase luni.

M: Sună foarte amplu. Vorbeai despre artiști din străinătate. Te referi la români stabiliți în afara țării sau la artiști străini?

Ioana: Este foarte interesant că mă întrebi asta și mă bucură mult pentru că una dintre expoziții va fi concentrată în jurul artei din diaspora. Este ceva ce am discutat în echipă, dar mă bucură foarte mult să văd că este cineva interesat de acest subiect. Pe lângă acești artiști care au plecat din România din diverse motive, persecuție, în primul rând, fie că vorbim despre regimul fascist sau cel comunist, avem și planuri de a aduce artiști internaționali, aici vorbesc despre mari expoziții internaționale.

M: Care va fi procesul de selecție a artiștilor din zona artei supra-contemporane?

Ioana: Noi, Art Safari, stabilim o temă, în cazul de față tema a fost „Eroii. Supereroii”, și alegem curatorul sau curatoarea. Este rolul curatorului să aleagă artiștii în funcție de tema impusă de noi. În Art Safari există libertate totală de expresie, iar dacă citești ultima postare publicată în urmă cu câteva minute, o să vezi că răspundem tuturor comentariilor, inclusiv celor care se plâng de faptul că există și o secțiune de artă erotică, delimitată clar prin niște perdele +18.

M: Revin la partea cu diaspora, o să fie vorba despre artă contemporană, artiști care încă creează?

Ioana: Unii dintre acești artiști sunt în viață, alții din păcate nu mai trăiesc. Vom investiga dacă facem referire la cei care au plecat în 1902, 1919, sau facem referire la cei care au plecat în perioada comunistă, 1960-1970, sau cei care după decembrie 1989. Ne referim la trei mari perioade și, implicit, trei categorii mari de motive care au determinat această migrație a artiștilor.

M: Trei categorii diferite de adaptare. Pentru că una este să pleci pentru că, pur și simplu, nu îți mai place în România, și alta este să pleci punându-ți viața în pericol. În plus, cred că vorbim despre feluri diferite în care oamenii au fost primiți în societățile respective.

Ioana: Exact. Și feluri diferite de integrare.

M: Acum, de exemplu, în societatea globală, există o mult mai mare deschidere spre a primi, în special în zona de artă. Există o temă specifică pentru arta diasporei?

Ioana: Plecare în sine este motivul principal și criteriul de selecție, iar artiștii vor fi prezenți prin niște micro-expoziții personale. Urmează să vedem dacă vom organiza una care să cuprindă istoric ultima sută și de ani sau dacă ne referim doar la o parte dintre perioadele despre care îți spuneam mai devreme.

M: Mă întrebam dacă tema ar putea fi legată de felul în care s-au integrat, obstacolele pe care le-au avut, șocuri culturale sau, de exemplu, dacă ne gândim la ultimii șase ani, renașterea tristă a unor sentimente de tip fascist în Europa – mă întrebam dacă acestea ar putea să fie direcții de a alege lucrările care vor fi incluse.

Ioana: Cu siguranță că în lucrările expuse se regăsesc și sentimentele pe care artiștii le trăiesc sau le-au trăit. Cumva, lucrările vor vorbi despre temele la care făceai referire și, desigur, despre altele care țin de universul și viața artiștilor.

M: Ce i-ai recomanda unui artist tânăr care vrea să expună la Art Safari, la anul?

Ioana: În primul rând, le-aș recomanda artiștilor tineri să lucreze pentru că este foarte greu fără un portofoliu să poți să te faci cunoscut. Iar când spun cunoscut, mă refer la o simplă pagină de Facebook sau o simplă pagină de Instagram care pot fi un punct foarte bun de plecare în acest sens. Le-aș mai recomanda să viziteze cât mai multe expoziții locale, naționale și, de ce nu, și internaționale pentru că văzând cât mai multă artă își dezvoltă spiritul critic asupra propriei arte. Așa că, pe lângă tot ceea ce au studiat la orice facultate ar fi urmat, pentru că nu trebuie să urmezi neapărat o facultate de arte pentru a fi artist, cred că trebuie să circule cât mai mult și să vadă ce fac ceilalți colegi.

M: Toată chestia aceasta nu s-ar putea întoarce cumva împotriva lor, adică să îi facă să simtă că nu sunt de ajuns, să declanșeze un sindrom al impostorului?

Ioana: Foarte bine, să declanșeze dorința de a face mai mult. În momentul în care am intrat la UNARTE și mi-am dat seama că toți colegii mei sunt mai buni decât mine, am realizat că eu sunt mai bună la organizare decât ei, așa că, uite, astăzi am Art Safari.

M: Este un model extrem de bun de adaptabilitate.

Ioana: Există, în ziua de astăzi, nenumărate meserii conexe pe care artiștii le pot face. Și aici nu mă refer doar la industria publicității. Poți să lucrezi în industria filmului, poți să lucrezi în fashion, în design de bijuterii sau să realizezi etichete de vin și să îți păstrezi creativitatea făcând nenumărate alte lucruri, nu neapărat clasica pictură despre care vorbeai mai devreme.

De data aceasta timpul nu a fost de partea noastră, iar Ioana a trebuit să se întoarcă la programul ei încărcat. Proiectul Art Safari este în plină floare și va deveni, cu siguranță, o constantă în viața noastră. Mă gândesc la felul în care publicul general va percepe arta și, mai ales, felul în care va interacționa cu manifestarea acesteia. Fie că este vorba de participarea la evenimente ample cum este Art Safari, sau la vernisaje independente, happening-uri, sesiuni de performance art, concerte și nu numai.

Colophon

Fotografii: Canon Eos Rebel K2, Canon Lens EF 50 MM 1:1.4, Canon Lens EF 17-40mm 1:4; film Kodak 200.

Corp de literă: Old Standard, Poppins, Libre Franklin